Home » Despre noi » Considerente generale

Considerente generale

Considerente generale


Tragicele evenimente din 11 Septembrie 2001 au relevat dimensiunea planetară dobândită la începutul secolului XXI de terorism, un fenomen cu origini în antichitate.
Conform Uniunii Europene, terorismul constituie una din cele mai serioade ameninţări la adresa democraţiei, a exercitării libere a drepturilor omului şi a dezvoltării economice şi sociale.  Terorismul nu poate fi niciodată justificat, oricare ar fi ţinta sau oriunde ar fi locul unde se pregăteşte sau se comite infracţiunea.
Terorismul modern este periculos prin potenţialul de impact al atacurilor sale armate, crescut în efectele distructiv şi letal. Acest potenţial rezultă din creşterea ambiţiilor sofisticate şi fără milă ale teroriştilor înşişi, mergând pînă la sinucidere, lucru demonstrat aproape cotidian, şi din dezvoltarea tehnologică (sau accesul uşor la informaţii despre aceste dezvoltări) în domeniul armelor şi explozivilor tradiţionali sau în cel al terifiantelor arme chimice, biologice şi nucleare. În plus, noi forme de terorism au apărut. De exemplu, terorismul informatic. Au fost situaţii când tensiuni în relaţiile internaţionale au condus la un val de atacuri împotriva sistemelor informatice. Divizia de securitate a companiei româneşti Softwin a anunţat că diverse indicii descoperite în codul virusului informatic Atak.B  conduc la ipoteza că acesta ar fi putut fi creat de către Melhacker (alias Vladimirov Chamlkovic), un cunoscut simpatizant al reţelei teroriste Al-Qaeda. Chamlkovic a declarat public în toamna anului 2000 că va crea un super-vierme, pe nume Scezda, dacă Statele Unite vor ataca din nou Irak-ul.
Teama de proliferarea armelor chimice şi biologice a crescut constant de la confirmarea faptului că Irakul a folosit arme chimice împotriva populaţiei sale kurde în anii 1980.  Descoperirea, în 1989, a unei reţele de înşelătorii create de Libia împreună  cu o companie vest-germană în scopul de a construi o mare fabrică de arme chimice la Rabta, a ilustrat complexitatea aranjamentelor de afaceri care se făceau pentru a obţine capacităţi de producţie pentru arme chimice sau biologice.   De la încheierea CWC, armele biologice au fost prezentate ca o ameninţare mai presantă, percepţie întărită şi de eşecul de a echipa BTWC cu mecanisme de verificare şi impunere similare cu cele ale CWC.  Preocupările legate de armele biologice au de-a face cu faptul că noi state achiziţionează astfel de arme, pe de o parte, şi cu faptul că teroriştii şi organizaţiile criminale recurg la patogeni pentru a provoca decese în masă, sau pentru a provoca dezordine economică şi panică socială, pe de altă parte.  În plus, există o difuzare firească a biologiei şi biotehnologiei pe întreaga planetă, ceea ce oferă multor ţări în curs de dezvoltare speranţa de a îmbunătăţi starea de sănătate şi securitatea alimentară a societăţilor lor, precum şi promisiunea progresului economic şi tehnologic.  Această disponibilitate crescândă a cunoştinţelor, experienţei, informaţiei, echipamentelor şi produselor ar putea oferi mai multor state şi indivizi capacitatea de a iniţia viitoare programe de înarmare cu arme biologice.  În lumina slăbiciunilor intrinseci ale BTWC şi a încetinelii negocierilor CWC, la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 a avut loc o schimbare semnificativă de paradigmă de la dezarmare la neproliferare.  Crearea aranjamentelor de neproliferare – Grupul Australia (1985) şi efemerul aranjament de la Leipzig (1987), care întrunea membri ai Consiliului pentru Asistenţă Economică Mutuală (CMEA sau Comecon) – a fost răspunsul la implicarea mai multor state industrializate în programul de arme neconvenţionale al Irakului.   La vremea aceea, erau privite ca măsuri temporare de încetinire a procesului de proliferare, câştigându-se astfel timp pentru o încheiere cu succes a negocierilor de dezarmare.  Progresul lent al Conferinţei de Dezarmare a intensificat apelurile pentru crearea unui regim interimar de neproliferare a armelor chimice, însă acestor propuneri li s-a rezistat cu succes la Conferinţa Guvern-Industrie împotriva Armelor Chimice, ţinută la Canberra în septembrie 1989.   Între timp, lista de produse chimice controlate a Grupului Australia a crescut treptat, şi a fost extinsă pentru a include şi materiale relevante pentru armele biologice.  Pînă în 1992, când negocierile pentru CWC se apropiau de sfârşit, aranjamentul a devenit din ce în ce mai greu de dizolvat, şi participanţii la el s-au angajat să îşi  revizuiască reglementările privind controlul exporturilor în lumina obligaţiilor asumate conform CWC.   Ei au semnalat că atât BTWC cât şi CWC necesitau noi îmbunătăţiri înainte ca măsurile de licenţiere a exporturilor acceptate în Grupul Australia să poată fi reconsiderate. 

                                                                                                  Vice-presedinte

                                                                                              Col(r) dr. Adrian Baciu