Home » Lucrari stiintifice » Protectia penala a mostenirii genetice non-patologice a umanitatii

Protectia penala a mostenirii genetice non-patologice a umanitatii


                       
Av.dr. Dana Stoian


     Abordarea ştiinţifică din punct de vedere al dreptului penal asupra modului în care fenomenul manipulării genetice trebuie utilizat, astfel încât umanitatea să beneficieze de efectele pozitive ale acesteia, eliminând riscul eugeniei dar şi al involuţiei şi degenerării speciei umane prin prisma efectelor negative imprevizibile în timp, relevă preocupările până în momentul de faţă la nivel mondial pentru fenomenul de manipulare genetică. Legislaţia internaţională în domeniul prevenirii şi combaterii manipulării genetice cu efecte negative, dovedeşte preocuparea intensă a ţărilor cu tradiţie în acest sens care au elaborat o legislaţie acoperitoare.
Importanţa valorilor sociale a căror protecţie penală se realizează prin incriminarea faptelor de manipulare genetică cu efecte negative, respectiv  identitatea genetică a speciei umane şi raselor umane în diversitatea, unicitatea, integritatea şi sănătatea acestora precum şi selecţia în mod natural, justifică adoptarea măsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii în acest domeniu. Protecţia penală împotriva consecinţelor infracţiunilor de manipulare genetică a individului devine astfel o protecţie a unicităţii şi irepetabilitătii speciei umane, în întregul său.
Variabilitatea, identitatea şi individualitatea indivizilor umani, sunt termeni ce definesc şi interpreteaza unicitatea în esenţa ei, cronogenitatea speciei  aducând în prim-plan un paradox al diversităţii ca formă într-o unicitate ca fond ce integrează individul şi realizează apartenenţa acestuia la specie ca şi colectivitate.
Alterarea genotipului uman ca şi clonarea, din punct de vedere al infracţiunilor în sine, necesită o definire conceptuală mult mai laborioasă decât cea existentă în prezent, definire ce se situează în zona de interdisciplinaritate a dreptului penal şi geneticii.
Conservarea genofondului speciei umane, dinamica diversităţii şi evoluţiei naturale  sunt noţiuni necesare în înţelegerea încadrării unor fapte de manipulare genetică în categoria infracţiunilor şi evitarea confuziilor între ceea ce se poate produce în mod natural şi acţiunea umană cu aceleaşi urmări periculoase.
Deasemenea, evoluţia naturală ca şi valoare fundamentală a speciei umane, afectată de acţiunile modificatoare asupra genotipului uman, utilizarea periculoasă a ingineriei genetice, crearea ilegală de embrioni umani şi clonarea reproductivă, determină scăderea gradului de adaptare a speciei , făptuitorul unor astfel de acţiuni luând locul forţelor evoluţiei şi determinând astfel extincţia speciei în descendenţa imediată sau îndepărtată.
Unitatea de bază a acţiunii forţelor evolutive este individul, dar cea care evoluează este populaţia ca întreg, definitii ce se impun a fi asimilate în definirea penală a faptelor de manipulare genetică prin importanţa distincţiei între alterarea genotipului somatic ce afectează doar individul şi alterarea genotipului germinal ce afectează comunitatea în descendenţă.
 Manipularea genetică, prin clonare  şi transgeneză, au arătat că genotipurile pot fi modificate genetic în sens pozitiv dar şi negativ, aducând astfel în vizorul normelor juridice necesitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi în domeniul ştiinţei . Restrângerea priveşte necesitatea apărării securităţii naţionale, ordinii şi siguranţei publice, bunăstării economice naţionale, sănătăţii, moralei, demnităţii, drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, dispoziţii prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Tehnicile de reproducere umană medical asistată au importanţă în identificarea şi caracterizarea infracţiunilor de creare ilegală de embrioni umani şi clonare, necesitatea reglementărilor în domeniu pentru înţelegerea mecanismului respectiv laturilor infracţiunii fiind relevantă în vederea asigurării unei protecţii penale acoperitoare.
Este cunoscut faptul că unele aplicaţii medicale ale manipulării genetice au efecte pozitive dar apariţia efectelor negative în timp rămâne totuşi un risc important. Într-o astfel de situaţie, aplicarea sancţiunilor va ţine cont de proporţia unor astfel de efecte.
Arma biologică sau alte arme produse prin inginerie genetică, din punct de vedere al efectului de exterminare în masă, relevă gradul ridicat de pericol social al infracţionalităţii în domeniu .
Fenomenul protecţiei penale împotriva manipulării genetice este de dată relativ recentă, mai ales că posibilitatea tehnică de realizare a acesteia se datorează evoluţiei ştiinţifice. Pentru prima dată problema a fost ridicată de Statele Unite ale Americii care, printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie a  brevetat primul organism modificat genetic, prefigurând astfel posibilitatea aplicării terapiei genice la om .
Comunitatea europeană a legiferat regimul de circulaţie al OMG şi legitimitatea aplicării tehnologiilor de inginerie genetică, prin Recomandarea 934 din 1989 a Consiliului Europei, Directivele 90/219 şi R90/220 ale Comunităţii Economice Europene, care stipulează deasemenea principiul precauţiei, ca şi Protocolul Cartagena la nivel mondial. Directiva 90/220 a fost amendată prin Directiva 2001/18 a Parlamentului European care reglementează eliberarea OMG în mediul înconjurător.
Ca răspuns la încercările reuşite de clonare a celulelor mamiferelor prin separare embrionară şi transfer nuclear, Consiliul Europei a elaborat Protocolul privind « Prohibirea clonării fiinţei umane » intrat în vigoare la data de 01.03.2001, ratificat şi de către Statul Român alături de alte state, în vederea prevenirii oricărui abuz de asemenea tehnologii prin aplicarea acestora la fiinţe umane.
Ca urmare a Protocolului, numeroase state au reglementat  manipularea genetică, oferind protecţia penală pentru valorile fundamentale subsecvente criteriului unicităţii speciei umane.
În alinierea legislaţiei României la cea internaţională, a fost ratificată Convenţia Europeana pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţa de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului si biomedicina – Legea nr.17/2001 .
Legiuitorul român nu a incriminat infracţiunile privind alterarea genotipului uman şi clonarea într-o lege specială, soluţia aleasă fiind de a introduce aceste fapte în  noul Cod Penal al României , aprobat prin Legea nr. 301 din 28.06.2004.  Însă, cum acest Cod penal a suferit numeroase întârzieri ale punerii în aplicare, ţara noastră se află într-un vid legislativ în domeniu, faptele de manipulare genetică neavând o acoperire corespunzătoare privind protecţia penală a valorilor sociale împotriva infracţiunilor de manipulare genetică.
Convenţia privind Diversitatea Biologică a fost ratificată de Statul Român prin Legea 58/1994 iar prin Legea 20/1993 s-a semnat Acordul European, cuprinzând norme de reglementare ale obţinerii şi comercializării OMG. Ordonanţa de Guvern 49/2000 aprobata şi modificată prin Legea 214/ 2002 [19] reglementa obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne precum şi a produselor rezultate din acestea, România fiind primul stat din Balcani care a introdus aceste prevederi . În OUG 195/2005 privind protecţia mediului se regăsesc desemenea reglementările regimului de circulaţie al OMG.
În privinţa reproducerii asistate, România nu dispune de reglementări legislative, deşi în condiţiile reglementării faptelor de manipulare genetică se impunea elaborarea unor norme juridice referitoare la reproducerea medical asistată şi fertilizarea in vitro - IVF, aceste proceduri fiind folosite ca o parte integrantă a acţiunilor de clonare şi producere de embrioni umani.
Referitor la conţinutul legal al delictului de alterare a genotipului uman, acesta ar trebui să includă o definire concisă a alterării genotipului uman ca fiind „alterarea permanentă şi ireversibilă”, deşi intenţia legiuitorului a fost aceea de a acoperi o arie generală. Acest aspect este important deoarece în cazul alterarii genotipice temporare şi reversibile, apare situaţia  tentativei la delict, pe baza fundamentului ştiinţific al transgenezei şi al backgroundului genetic stabil  al speciei.
Mai mult decât atât, alterarea genotipului germinal sau somatic schimbă total încadrarea faptelor, valorile sociale supuse protecţiei penale fiind diferite. În cazul alterarii genotipice germinale, valoarea socială ocrotită se referă la colectivitatea umană în descendenţă şi are un grad de pericol social mult mai mare decât alterarea genotipică somatică ce se restrânge exclusiv la individ şi nu se transmite în descendenţă. Într-o exprimare metaforică, gameţii umani nu aparţin individului, ci urmaşilor acestuia.
Pentru aceste motive, se impune reconsiderarea gradului de pedepsibilitate a individului care s-a autovătămat sau a consimţit la  alterarea genotipului somatic propriu, ca fiind nesemnificativ, deoarece individul se presupune a dispune legal de valoarea socială a propriei sănătăţi şi integrităţi , faţă de alterarea genotipului germinal uman care afectează descendenţa şi prin urmare societatea umană. Se evidenţiază astfel importanţa descurajării victimelor de a  consimţi la alterarea propriului genotip germinal, protejând astfel colectivitatea umană împotriva alterării moştenirii genetice non-patologice, deoarece consimţământul victimei în acest caz contravine legii, bunelor moravuri, ordinii publice, cu efecte negative asupra societăţii viitoare prin obţinerea unor descendenţi cu un patrimoniu genetic perpetuat alterat. 
Din punct de vedere al laturii subiective, forma de vinovăţie nu poate fi decât intenţia directă sau indirectă, praeterintenţia - intenţia depaşită, fiind, într-o viziune ştiinţifică, cea mai răspândită formă de vinovăţie şi cea mai probabilă în comiterea infracţiunilor de manipulare genetică.
Subiectul activ al infracţiunilor de manipulare genetică implică o anumită pregătire profesională, ceea ce necesită propuneri “de lege ferenda” privind infracţiunile comise în exercitarea unor profesii, în primul rând. Deasemenea, referitor la  delictul de alterare a genotipului uman şi la crima de utilizare periculoasă a ingineriei genetice, complexitatea procedeelor de manipulare genetică face ca forma de tentativă perfectă să fie o caracteristică a acestui gen de infracţiuni.
Normele ce reglementează manipularea genetică din punct de vedere penal dar şi medical, criminalistic, psihologic, constituţional, bioetic şi ecogenetic au un caracter interdisciplinar. În argumentare, raporturile care se modifică prin infracţiunile de manipulare genetică nu sunt doar juridice ci şi sociale, culturale, interumane, între individ şi autoritate, între individ şi natură, raporturi ale vieţii  private dar şi economice, ale existenţei în sine şi în raport cu mediul de viaţă sub toate aspectele .
Deasemenea, aspectele biocriminalistice de identificare pe baza profilului genetic reprezintă baza probaţiunii judiciare în infracţiunile de manipulare genetică în general şi oferă argumentaţia de expunere spre întelegerea instanţei a cadrului şi elementelor infracţiunilor prevăzute de art.193-195 C.pen. în cadrul mijloacelor de probă ce vor răspunde unor obiective specifice şi speciale. Expertiza ADN va avea ca obiectiv stabilirea identităţii de profil în cazul clonării, potrivirea de profil cu o diferenţă de polimorfism genetic pentru acelaşi individ într-un locus dat unde se presupune că s-a efectuat manipulare genetică în cazul alterării genotipului, cu aplicabilitate la utilizarea periculoasă a ingineriei genetice pentru producerea armelor prin stabilirea modificărilor suferite de  materialul genetic al agentului patogen.
Dat fiind că valorile sociale protejate împotriva manipulării genetice cu efecte negative sunt colective în esenţă, anumite prevederi  trebuie aplicate în mod special pentru a asigura atribuirea efectivă la prejudiciul provocat a repercursiunilor în mod integral . Aceeaşi soluţie se aplică infracţiunilor de pericol  acolo unde pericolul potenţial este mai mare decât realul prejudiciu rezultat produs .
Infracţiunile de manipulare genetică aduc deasemenea în discuţie haosul social, înlesnirea fraudelor de asigurare, bulversarea bazei de date cu caracter medical, prin multiplicarea bazelor de date ADN cu un număr de indivizi per fiecare profil, astfel încât comunitatea umană se va dezorganiza complet din punct de vedere al infrastructurii teritoriale precum şi al structurii instituţionale.
În concluzie, impactul ştiinţelor vieţii asupra societăţii este deosebit de complex, acesta ridicând probleme care impun intervenţia dreptului penal, indubitabil prioritară.